Vlad Țepeș, recunoscut pentru domnia sa autoritară, a fost de-a lungul timpului ținta manipulărilor și a înscenărilor, tocmai pentru că era foarte aspru în pedepsirea fărădelegilor. A fost un domnitor viclean, a știut cum să-și fidelizeze armata și în același timp a fost ferm în realizarea demersurilor pentru igienizarea societății.
Legendele despre Vlad Țepeș conturează acțiunile ferme de guvernare pe care le-a avut domnitorul pentru a elimina fărădelegile. Țepeș a impus măsuri drastice împotriva hoţiei, promovarea muncii și pedepsirea leneșilor, primul program cunoscut de integrare a ţiganilor, prin implicarea lor în luptele cu turcii, desfăşurarea unui comerţ cinstit, dar și fidelizarea boierimii prin pedepsirea drastică a trădătorilor.
De asemenea, Țepeș a avut in program ferm de conducere și din perspective economice.
Cel care a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476 a fost poreclit Vlad Țepeș pentru pedeapsa de a-i trage în țeapă pe cei acuzați de trădare, dar și Vlad Drăculea, poreclă care făcea referire la faptul că era fiul lui Vlad Dracul.
În timp ce noi am adoptat porecla de Vlad Țepeș, occidentalii au preferat să-l asocieze pe Țepeș cu porecla Dracula, în urma romanului lui Bram Stoker care l-a reînviat pe domnitor în secolul al 19-lea prin scrierea sa.
Tatăl lui Vlad Țepeș se numea Vlad Dracul, domn al Țării Românești care a fost primit în în Ordinul Dragonului de către Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, din care cauză i se spunea „Dracul“, de la dragon. Fiul său a fost cunoscut de Draculea, în sensul de „al lui Dracul”.
Sașii din Transilvania beneficiau de privilegii comericale în Țara Românească, întrucât în percepâia domnitorului trebuia să se aplice un principiu al reciprocității pentru negustorii din cele două zone.
Țepeș a fost oportunist și s-a implicat în războiul civil din Ungaria pentru a desprinde beneficii și a-și impune punctual de vedere. În acest context Vlad Țepeș a desfășurat primele expediții în sudul Transilvaniei pentru forţarea saşilor să renunţe la sprijinirea habsburgilor la tronul Ungariei. Atunci a dispus principiul comerțului bilateral între Transilvania și Țara Românească.
Vlad Țepeș a avut o domnie autoritară, iar principiile și puterile lui au primat în fața boierimii, pe care nu a ezitat să o pedepsească la cea mai mica abatere de la reguli. I-a ucis pe trădători, sau pe cei bănuiți de trădare, inclusiv pe cei din familia domnească. Orice bănuială de trădare ducea la confiscarea averii și la tragerea în țeapă a inculpatului.
Pentru a-și desfășura astfel planul de guvernare, Țepeș era conștient că are nevoie de adepți în rândul oștirii sale. Pentru a-I fideliza, Țepeș îi lăsa pe oșteni să jefuiască regiunile pe care le atacau. n campaniile antiotomane din sudul Dunării din 1461-1462, când, pe lângă numărul mare al turcilor ucişi, izvoarele consemnează prădarea satelor şi oraşelor prin care a trecut oastea lui Vlad Ţepeş.
Cel mai impresionant moment din luptele într Țepeș și turci este acela în care domnitorul, conștient fiind de deficeiența numerică a armatei sale a atacat tabăra otomană pet imp de noapte. Oștenii români erau deghizați în turci și în urma acelui atac otomanii au ajuns să se ucidă între ei.
Țepeș spunea despre el că era un „mare stăpânitor“, comparabil ca rang şi poziţie cu ceilalţi mari stăpânitori! Un sol al regelui Mathias Corvin a fost onorat cu multe daruri pentru că a ştiut să vorbească potrivit şi i-a arătat respectul cuvenit.
Potrivit legendei, Ţepeş i-ar fi spus:„Tu într-adevăr poţi să umbli în solie de la stăpânitorii cei mari, la alţi stăpânitori mari, pentru că eşti învăţat de stăpânitorul tău cum să vorbeşti cu stăpânitorii cei mari. Alţii însă să nu îndrăznească, ci mai întâi vor fi învăţaţi cum să stea de vorbă cu stăpânitorii cei mari“.
Duşmanii lui Vlad Țepeș au pus la cale un plan de a-l înlătura d ela putere. Boierii au ticluit o scrisoare în care Țepeș s-ar fi adresat sultanului, scrisoare care a fost interceptată de oamenii regelui Ungariei Mathias Corvin, suzeranul lui Vlad Țepeș. Atunci, domnitorul a fost acuzat de trădare și întemnițat timp de 12 ani, Vişegrad, reşedinţă regală pe Dunăre situată la nord de Buda.
După eliberarea sa, în 1474, Vlad Ţepeş a condus câteva campanii militare maghiare în Bosnia împotriva turcilor.În 1476, în contextul războaielor cu turcii conduse de Ştefan cel Mare, devenit între timp şi el vasal al regelui maghiar Mathias Corvin, Vlad Ţepeş a ajuns din nou domnitor pentru scurt timp. Nu s-a bucurat de sprijinul boierimii, care nu uitase domnia sa autoritară şi, după cum relatează cronicarii străini, a fost răpus de ai săi.